Farsa maestrului Pathelin este o comedie populară din secolul al XV-lea care ilustrează, într-un mod amuzant, viața și obiceiurile oamenilor din acea perioadă. Acțiunea se desfășoară în jurul personajului principal, maestrul Pathelin, un avocat viclean și iscusit, care își folosește inteligența pentru a se descurca în situații dificile.
Povestea începe cu Pathelin care, în ciuda faptului că nu are bani, se consideră un om de știință și se mândrește cu abilitățile sale de a înșela pe cei din jur. El are o soție, care este la fel de isteață ca și el, iar împreună pun la cale un plan pentru a scăpa de niște probleme financiare. Pathelin decide să se folosească de un cioban pe care îl întâlnește și care are oile furate de un negustor. El îi promite ciobanului că îl va ajuta să își recupereze oile, dar are și el un plan ascuns.
Pathelin se duce la negustorul care a furat oile și începe să discute cu el. Folosindu-se de umor și de o serie de minciuni, el reușește să-l convingă pe negustor că ciobanul este de fapt un hoț și că ar trebui să-l denunțe. Negustorul, prins în plasa minciunilor lui Pathelin, se lasă dus de val și ajunge să fie păcălit.
Între timp, ciobanul, care nu știe nimic despre planul lui Pathelin, se îngrijorează din ce în ce mai mult, iar soția lui Pathelin îl ajută să se pregătească pentru confruntarea cu negustorul. Astfel, farsa se desfășoară pe mai multe planuri, cu fiecare personaj având propriile sale intenții și strategii.
Pe parcursul acțiunii, Pathelin folosește o mulțime de trucuri și strategii ingenioase pentru a se descurca în fața adversarilor săi. El reușește să se furișeze dintr-o situație în alta, folosindu-se de glume și de neînțelegeri pentru a-i păcăli pe cei din jur. Această abilitate de a manipula și de a învârti lucrurile în favoarea sa este ceea ce face ca personajul să fie atât de captivant și amuzant.
Farsa continuă cu o serie de întâlniri între Pathelin, cioban și negustor, fiecare încercând să își protejeze propriile interese. Pathelin devine din ce în ce mai încrezător în abilitățile sale și își dă seama că poate să se folosească de minciuni pentru a se descurca în fața oricărei provocări. Această atitudine ne arată, de fapt, natura umană și tendința de a folosi minciuna ca un instrument de supraviețuire.
Pe măsură ce acțiunea avansează, tensiunea crește, iar spectatorul devine tot mai curios să afle cum se va termina această farsa. Pathelin, cu inteligența sa ascuțită, reușește să evite confruntările directe și să își mențină avantajul, dar și umorul este un aspect esențial al poveștii. Fiecare replică și situație este încărcată de ironie și de situații comice, care fac ca întreaga poveste să fie foarte plăcută și amuzantă.
Finalul farselor este adesea neașteptat, iar în cazul lui Pathelin, spectatorul poate anticipa o întorsătură de situație. În cele din urmă, el reușește să își păcălească adversarii și să iasă învingător din această confruntare. Aceasta este, de fapt, esența farselor – ingeniozitatea personajului principal care, în ciuda tuturor obstacolelor, reușește să se descurce și să câștige.
Farsa maestrului Pathelin este o lucrare care reflectă nu doar umorul și creativitatea epocii, ci și natura umană, cu toate slăbiciunile și viciile sale. Este o poveste care se bazează pe minciună, înșelăciune și umor, dar care reușește să transmită și un mesaj moral despre onestitate și consecințele acțiunilor noastre.
Prin intermediul acestui personaj, spectatorii sunt invitați să râdă de situațiile absurde și de păcălelile în care se implică, dar și să reflecteze asupra propriei lor vieți și alegerilor pe care le fac. Farsa maestrului Pathelin rămâne, astfel, un exemplu clasic al teatrului popular, cu o relevanță care depășește timpul și care continuă să fie apreciată de generații întregi.
Traducere în versuri de Tudor Arghezi. Adaptarea radiofonică: Claudiu Cristescu. Regia artistică: Ion Vova. În distribuţie: Ion Lucian, Tamara Buciuceanu-Botez, Dem Rădulescu, Petre Lupu, Marian Hudac, Lucia Zorini, Traian Moraru, Dan Bobe. Redactor: Marina Spalas. Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Manuela Popescu. Înregistrare din anul 1994