„Biedermann și incendiatorii” este o piesă de teatru scrisă de Max Frisch, care abordează teme precum ignoranța, complicitatea și responsabilitatea individuală. Acțiunea se desfășoară într-un oraș anonim, unde protagonistul, Biedermann, un om de afaceri de succes, începe să fie vizat de o serie de evenimente neobișnuite.
Piesa începe cu Biedermann, care își desfășoară viața de zi cu zi, fiind un om respectabil și bine așezat în societate. El se consideră un bărbat de bine, care respectă legile și valorile morale. Totuși, în ciuda acestei imagini de sine, Biedermann se dovedește a fi naiv și lipsit de discernământ. Într-o zi, el întâlnește un străin, pe nume Schmitz, care apare la ușa lui cerând adăpost. Schmitz se prezintă ca un om în dificultate, iar Biedermann, dorind să fie amabil și să ajute, îl primește în casa sa.
Pe parcursul piesei, se dovedește că Schmitz nu este un simplu om în nevoie, ci un incendiator care plănuiește să provoace un incendiu. Deși Biedermann începe să aibă suspiciuni cu privire la intențiile lui Schmitz, el continuă să-l protejeze, convins că nu poate judeca oamenii doar pe baza aparențelor. Biedermann își justifică acțiunile prin dorința de a fi un om bun, dar în realitate, el se îngroapă tot mai adânc în complicitate.
În scurt timp, un alt incendiator, pe nume Eisenring, se alătură lui Schmitz și împreună încep să facă planuri de distrugere. Biedermann, în loc să acționeze și să denunțe situația, devine tot mai pasiv. El își convinge soția, care este mai precaută și mai realistă, că trebuie să fie binevoitor și să nu-și contrazică oaspeții. Aceasta este o alegere care reflectă o tendință comună în societate de a închide ochii la pericolele evidente pentru a menține o aparență de normalitate.
Pe măsură ce piesa avansează, tensiunea crește. Biedermann începe să realizeze că incendiatorii nu doar că au intenții malefice, dar sunt și extrem de manipulatori. Ei îi transformă casa într-un adăpost pentru planurile lor diabolice, iar Biedermann devine un partener involuntar în crimele lor. Acesta este un exemplu clar de cum o persoană bine intenționată poate ajunge să sprijine răul prin inacțiune și prin dorința de a nu deranja.
Conflictul central al piesei se bazează pe alegerile lui Biedermann. În loc să acționeze decisiv și să se opună incendiatorilor, el se lasă influențat de frica de a fi considerat nepoliticos sau de a crea un conflict deschis. Această dilema morală este un motiv comun în viața cotidiană, unde oamenii aleg adesea să închidă ochii la probleme pentru a evita o confruntare.
Piesa se încheie într-un mod dramatic, subliniind ideea că ignoranța și complicitatea pot duce la distrugere. Biedermann, care a vrut să fie un om bun, ajunge să plătească un preț scump pentru naivitatea sa. Incendiatorii reușesc să își ducă planul la bun sfârșit, iar Biedermann devine o victimă a propriilor sale alegeri. Mesajul piesei este clar: a nu acționa în fața răului este la fel de grav ca a susține răul activ.
Astfel, „Biedermann și incendiatorii” este o reflecție asupra responsabilității individuale și a modului în care fiecare dintre noi poate contribui, prin acțiuni sau inacțiuni, la binele sau răul societății. Piesa ne provoacă să ne gândim la alegerile noastre și la consecințele acestora, punându-ne în fața unei întrebări esențiale: cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a ne proteja principiile și valorile?
În concluzie, Max Frisch reușește să creeze o poveste captivantă care pune în lumină dilemele morale ale societății moderne. Prin personajul lui Biedermann, publicul este invitat să reflecteze asupra propriei sale complicități în fața răului și să ia în considerare responsabilitatea pe care o avem față de cei din jur. Piesa rămâne relevantă și astăzi, continuând să provoace discuții despre natura umană și despre alegerile pe care le facem în viața de zi cu zi.
Traducerea şi adaptarea radiofonică: Paul B. Marian. Regia artistică: Olimpia Arghir. În distribuţie: George Constantin, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ruxandra Sireteanu, Ion Punea, Ion Siminie, Violeta Berbiuc, Gheorghe Pufulete, Cristian Molfeta, Dan Bobe. Regia de studio: Nicolae Păsculescu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1988