„Chiriţa în Iaşi” este o comedie scrisă de Vasile Alecsandri, care aduce în prim-plan viața socială și obiceiurile din Iașiul secolului al XIX-lea. Piesa se concentrează pe figura Chiriței, o femeie dintr-o familie de boieri care, deși are un statut privilegiat, se confruntă cu problemele cotidiene și cu dorințele sale.
Chirița este un personaj complex, plin de viață, care își dorește să fie în centrul atenției și să trăiască viața din plin, în ciuda convențiilor sociale. Aceasta este căsătorită cu un bărbat pe nume Danciu, dar căsnicia lor nu este una fericită. Danciu este un soț mai mult absent, preocupat de afacerile sale, ceea ce îi oferă Chiriței libertatea de a se implica în diverse aventuri amoroase.
Pe parcursul piesei, Chirița își caută fericirea prin flirturi și relații cu alți bărbați din societatea ieșeană. Această căutare a iubirii și a atenției o face să aibă o atitudine jucăușă și să fie mereu în căutarea unei noi distracții. De asemenea, Chirița este și un personaj care critică și ironizează societatea din jurul ei, punând în evidență ipocrizia și superficialitatea oamenilor de rang înalt.
Un alt personaj important din piesă este mătușa Safta, care joacă un rol de îndrumător și protector în viața Chiriței. Ea este mai conservatoare și îi oferă sfaturi despre cum să se comporte într-o societate plină de prejudecăți. Mătușa Safta se străduiește să o aducă pe Chirița pe calea cea bună, dar Chirița își urmează propriile dorințe și tentații.
Pe lângă intriga romantică, piesa abordează și teme precum banii, statutul social și dorința de a fi acceptat în cercurile înalte. Chirița se dovedește a fi o maestră a manipulării sociale, folosind farmecul ei pentru a obține ceea ce vrea. Această abilitate de a se adapta la diferite situații și de a jongla cu sentimentele celor din jur este un aspect central al personalității sale.
Pe măsură ce povestea se desfășoară, Chirița ajunge să se confrunte cu consecințele acțiunilor sale. În ciuda dorinței sale de a fi liberă și de a se distra, ea realizează că alegerile ei au un impact asupra relațiilor sale și asupra reputației sale. De asemenea, piesa explorează și conflictul interior al Chiriței, care se zbate între dorința de a fi liberă și nevoia de stabilitate emoțională.
Un alt aspect important al piesei este umorul. Alecsandri folosește un stil comic, plin de ironie, pentru a scoate în evidență absurditatea anumitor comportamente și situații din societate. Dialogurile sunt adesea pline de replici spumoase, iar personajele sunt construite cu trăsături exagerate care contribuie la tonul comic al piesei.
Chirița devine, astfel, un simbol al femeii moderne, care își caută locul într-o lume dominată de bărbați și de reguli stricte. Ea refuză să se conformeze așteptărilor societății și își folosește inteligența și farmecul pentru a naviga prin viață. Această atitudine provocatoare și curajoasă face din Chirița un personaj memorabil și relevant chiar și în zilele noastre.
Pe finalul piesei, Chirița învață lecții importante despre iubire, responsabilitate și despre ceea ce înseamnă cu adevărat fericirea. Deși își dorește să fie liberă și să se bucure de viață, ea realizează că adevărata împlinire nu vine doar din distracție, ci și din relații sincere și din acceptarea consecințelor acțiunilor sale.
În concluzie, „Chirița în Iași” este o piesă care reușește să îmbine umorul cu o critică socială pertinentă, prezentând o imagine viu colorată a societății din Iașiul secolului al XIX-lea. Vasile Alecsandri reușește să creeze un personaj fascinant și complex, care reflectă dorințele și temerile unei întregi generații de femei, făcând din această comedie o operă de referință în literatura română. Chirița rămâne un simbol al dorinței de libertate și al căutării fericirii într-o lume plină de convenții și așteptări.
Adaptare radiofonică de Octavian Sava. Regia artistică: Mihai Zirra şi Miluţă Gheorghiu. Interpretează un colectiv artistic al Teatrului "Vasile Alecsandri" din Iași. În distribuție: Miluță Gheorghiu, Constantin Sava, Margareta Baciu, Virginia Caradin Raiciu, Carmen Barbu, Valeriu Burlacu, ștefan Dănciulescu, Alfons Radvanschi, Virginia Bălănescu, Ion Lascăr, Mihai Glosaru, Virgil Raiciu și copiii: Vali Marinescu și Lidia Persovschi. Conducerea muzicală: Sandu Leonte. Înregistrare din anul 1960