„Făt Frumos din lacrimă” este o poveste scrisă de Mihai Eminescu, care ilustrează idei de iubire, curaj și destin. Povestea începe cu un împărat care nu avea copii, iar dorința lui de a avea un moștenitor era foarte mare. Într-o zi, soția împăratului, care se afla în mare supărare, plângea amarnic. Din lacrimile ei s-a născut un băiat frumos, numit Făt Frumos, care după câțiva ani a crescut și a devenit un tânăr viteaz.
Pe măsură ce Făt Frumos crește, el descoperă că a fost destinat să îndeplinească misiuni nobile. Află că trebuie să salveze o prințesă, care a fost răpită de un zmeu malefic. În drumul său, tânărul se întâlnește cu diferite obstacole, dar cu ajutorul puterilor sale, dar și al învățăturilor primite de la părinți, reușește să depășească fiecare provocare.
Făt Frumos îi întâlnește pe diferite personaje, unii prieteni, alții dușmani, dar fiecare întâlnire îl învață ceva nou. Pe parcursul aventurii sale, Făt Frumos își descoperă nu doar curajul, ci și compasiunea, dorința de a ajuta și de a face bine. În cele din urmă, ajunge la castelul zmeului și, după o luptă îndelungată și plină de pericole, reușește să-l înfrângă.
După ce salvează prințesa, cei doi dezvoltă o legătură profundă. Împreună, descoperă bucuria, dar și greutățile unei iubiri adevărate. Povestea subliniază ideea că iubirea adevărată poate depăși orice obstacol și că, în ciuda dificultăților, fiecare individ are puterea de a-și scrie propriul destin.
Finalul poveștii este unul fericit, în care Făt Frumos și prințesa se întorc acasă, unde sunt primiți cu bucurie. Împăratul, mândru de fiul său, sărbătorește victoria și iubirea lor. Această poveste nu doar că încântă cititorul prin aventurile sale, dar și prin mesajele profunde despre iubire, curaj și puterea de a înfrunta răul.
Eminescu reușește să creeze o lume fantastică, plină de magie și lecții de viață, iar personajele sale devin simboluri ale valorilor umane. Această poveste rămâne un exemplu de frumusețe literară și de învățătură morală, ce poate fi descoperită de cititori de toate vârstele.
Dramatizare de Mircea Ştefănescu. Regia artistică: Constantin Moruzan. In rolul titular: Silviu Stănculescu. In rolurile principale: Ion Dichiseanu, Magda Popovici, Alexandra Polizu, Constantin Moruzan, Sandina Stan, Dem Savu, Maria Burbea, Sorin Gabor, Mircea Constantinescu, Dida Solomon. Inregistrare din anul 1964