Gulliver, un medic și navigator englez, se îmbarcă într-o călătorie care îl va duce în diverse tărâmuri ciudate. Într-una dintre aceste expediții, el ajunge în Ţara Piticilor, cunoscută sub numele de Lilliput. Aici, Gulliver se trezește într-un peisaj străin, într-o lume unde oamenii sunt foarte mici, având o înălțime de aproximativ șase inci.
Când Gulliver ajunge pe țărm, este capturat de locuitorii Lilliputului, care sunt extrem de curioși în legătură cu acest gigant care a apărut brusc în viața lor. Ei îl leagă și îl transportă în orașul lor, unde este dus în fața împăratului. Deși la început Gulliver este tratat ca un prizonier, el reușește să câștige încrederea lor prin comportamentul său prietenos și prin abilitățile sale de comunicare.
Gulliver află rapid că Lilliputienii au o societate foarte organizată, cu legi și tradiții proprii. Împăratul este un lider autoritar, dar și el este influențat de politică și de intrigile curții. Gulliver devine un personaj important în viața politică a Lilliputului, fiind folosit de împărat în luptele sale împotriva dușmanului tradițional, Blefuscu, un regat rival.
Gulliver își folosește dimensiunile sale impresionante pentru a ajuta Lilliputienii în război. El reușește să captureze flota din Blefuscu, demonstrându-și astfel loialitatea față de noua sa patrie. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, el începe să observe absurditățile și micile conflicte dintre cele două regate, care sunt adesea cauzate de trivialități, cum ar fi modul în care se sparg ouăle.
După un timp, Gulliver devine tot mai frustrat de politică și de comportamentul locuitorilor. Deși la început a fost admirat ca un erou, el ajunge să fie privit cu suspiciune, mai ales de către rivalii săi din curte. În cele din urmă, Gulliver se simte neglijat și trădat, iar într-un moment de criză, el decide să plece din Lilliput.
Reîntors pe mare, Gulliver se îmbarcă din nou într-o aventură, dar experiențele sale din Ţara Piticilor rămân cu el. El reflectează asupra relațiilor interumane, asupra ambițiilor și a conflictelor care pot apărea din cele mai neînsemnate motive. Deși Lilliputul pare o lume plină de ciudățenii, Gulliver realizează că problemele lor nu sunt foarte diferite de cele ale lumii din care provine.
Aventura sa în Ţara Piticilor este o satiră a societății engleze din acea vreme, evidențiind absurditatea conflictelor politice și a rivalităților, dar și natura umană în general. Gulliver se dovedește a fi un observator ascuțit, iar experiențele sale îl ajută să își formeze o viziune mai largă asupra vieții și a comportamentului uman.
După această aventură, Gulliver continuă să călătorească spre alte tărâmuri. De fiecare dată, el își aduce aminte de Lilliput și de lecțiile învățate, iar aceste amintiri îi influențează modul în care interacționează cu celelalte culturi. Deși este un om de știință și un medic, Gulliver devine din ce în ce mai deziluzionat de natura umană și de modul în care societățile funcționează.
În final, Gulliver se întoarce acasă, dar se simte străin în propria sa țară. Experiențele sale au schimbat perspectiva asupra lumii, iar el se simte mai conectat cu tărâmurile străine decât cu societatea sa. Aici, el își dă seama cât de ușor poate fi influențat de mediul înconjurător și de normele sociale, iar acest lucru îl face să se întrebe despre natura adevărată a omenirii.
Povestea lui Gulliver în Ţara Piticilor este una plină de învățăminte, care ne provoacă să reflectăm asupra propriei noastre existențe și asupra modului în care interacționăm cu ceilalți. Este o critică la adresa societății, dar și o explorare a complexității relațiilor umane, care rămâne relevantă și astăzi.
Dramatizarea: Virginia Velcescu. În distribuţie: Dan Condurache, Eugen Cristea, Boris Petroff, Cristian Rotaru, Mihai Bisericanu, Daniel Horhocea, Petre Dinuliu, Cristian Şofron, Dan Bobe. Coloana sonoră şi regia artistică: Vasile Manta