„Henric al IV-lea” este o piesă de teatru scrisă de Luigi Pirandello, care explorează teme profunde precum identitatea, realitatea și nebunia. Piesa urmărește povestea unui bărbat care, după un accident, începe să creadă că este regele Henric al IV-lea, o figură istorică din Evul Mediu.
În poveste, protagonistul, care este cunoscut sub numele de „Henric”, trăiește într-un castel și este înconjurat de o serie de personaje care îl ajută să mențină această fantezie. Cei din jurul său, inclusiv iubita sa și medicii, se comportă ca și cum ar accepta realitatea lui, dar în același timp există un subton de ironie și ambiguitate. Henric se află într-o stare de confuzie, încercând să își înțeleagă rolul și locul în lume.
Pe parcursul piesei, se dezvăluie că Henric a fost un om de succes înainte de accident, dar viața lui a fost distrusă de această schimbare radicală. Pe măsură ce interacționează cu ceilalți, se explorează natura realității și modul în care percepțiile noastre pot influența identitatea. Henric se confruntă cu întrebări despre cine este cu adevărat și ce înseamnă să fii sănătos mintal.
Piesa se desfășoară într-un cadru de dramă și comedie, iar dialogurile sunt pline de tensiune. Pirandello reușește să creeze o atmosferă captivantă, în care spectatorii sunt invitați să reflecteze asupra propriilor lor percepții și realități. În final, Henric ajunge să se întrebe dacă este mai bine să trăiască în iluzie sau să se confrunte cu adevărul dur.
„Henric al IV-lea” este o lucrare complexă care abordează teme universale și rămâne relevantă prin explorarea psihologiei umane și a dificultăților de a înțelege cine suntem cu adevărat. Piesa invită la reflecție asupra identității și a modului în care societatea ne influențează percepția despre sine.
Adaptarea și traducerea: N.Al. Toscani. Regia artistică: N.Al. Toscani. În distribuţie: G. Ionescu Gion, Tanţi Cocea, George Mărutza, Radu Beligan. Regia de studio: Constantin Botez. Regia muzicală: Sanda Bobescu. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din anul 1965