Don Quijote de la Mancha este o poveste despre un om pe nume Alonso Quijano, care trăiește în Spania. Acesta este un hidalgo, adică un nobil sărăcit, și își petrece majoritatea timpului citind romane cavalești. Această pasiune devine atât de intensă încât ajunge să-și piardă mințile. Într-o zi, el decide că vrea să devină cavaler și să poarte numele Don Quijote de la Mancha.
El își pune o armură veche, care nu mai este folosită, și își ia o cal pe care îl numește Rozinante. De asemenea, își dorește să aibă un scut și o lance, pe care le găsește în vechile lucruri ale familiei sale. Don Quijote își propune să plece în aventuri pentru a face fapte nobile și pentru a apăra cei neajutorați.
Pe drum, el își imaginează că este un mare cavaler și că are o misiune nobila. Prima sa destinație este un han pe care el îl consideră un castel. Aici, el se îmbată cu poveștile sale despre curaj și onoare, dar ceilalți oaspeți se amuză de el. De asemenea, el își propune să salveze o doamnă, pe care o numește Dulcineea del Toboso, deși aceasta nu este altceva decât o femeie obișnuită pe care el o idealizează în imaginația sa.
Don Quijote se confruntă cu mai multe situații comice și absurde, cum ar fi confruntarea cu morile de vânt, pe care le confundă cu uriași răi. Această neînțelegere a realității îi oferă povești amuzante, dar și o lecție despre cum uneori percepția noastră poate fi distorsionată de propriile noastre dorințe și idealuri. El continuă să călătorească, să lupte și să se considere un erou, chiar și atunci când ceilalți nu îl iau în serios.
În cele din urmă, aventura sa devine o combinație de umor și reflecție asupra valorilor cavaleriei, onorii și a realității. Don Quijote devine un simbol al idealismului și al dorinței de a trăi o viață plină de sens, chiar dacă drumul său este plin de obstacole și neînțelegeri. Această poveste ne arată cum visurile și idealurile pot să ne ghideze, dar și cum realitatea poate fi adesea diferită de ceea ce ne imaginăm.
De Miguel de Cervantes Saavedra. Traducerea: Ion Frunzetti şi Edgar Papu. Dramatizarea radiofonică: Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Mihai Constantin, Dan Condurache, Mircea Albulescu, Dana Dogaru, Alexandru Repan, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mihai Dinvale, Ion Haiduc, Constantin Dinulescu, Virginia Mirea, Claudiu Istodor, Petre Lupu, Irina Movilă, George Ivaşcu, Mihai Bisericanu, Claudiu Bleonţ, Ilinca Goia, Cristian Iacob, Florin Anton, Valentin Teodosiu, Dumitru Rucăreanu, Delia Nartea, Julieta Strâmbeanu, Medeea Marinescu, Mircea Constantinescu, Petre Moraru, Eusebiu Ştefănescu, Ioan Chelaru, Papil Panduru, Marius Rizea, Doru Ana, Ruxandra Sireteanu, Gheorghe Buznea, Nicolae Călugăriţa, Marius Călugăriţa, Dumitru Chesa, Sorin Gheorghiu, Daniela Ioniţă, Ioana Chelaru, Ion Arcudeanu, Eugen Racoţi, Gheorghe Pufulete, Dan Bobe. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Interpretează: Cristian Soleanu (saxofon), Petre Fârtăţescu (chitară), Lucian Maxim (percuţie). Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2004