„Lăsați-l pe clovn în casă!” de Cornel Udrea este o piesă care explorează natura umană prin prisma unui personaj central, clovnul, simbol al sincerității, al contrastului dintre exteriorul vesel și interiorul vulnerabil. Povestea aduce în prim-plan teme legate de singurătate, identitate, relații interumane și căutarea sensului în viață. Totul este ambalat într-o atmosferă în care ironia, dramatismul și comedia se împletesc pentru a crea o oglindă a lumii în care trăim.
Clovnul, personajul principal, nu este doar un entertainer, ci și o figură simbolică. La prima vedere, el pare un simplu actor al circului vieții, cineva care aduce zâmbete pe fețele altora. Dar, în spatele machiajului colorat și al glumelor, se află o ființă complexă, care suferă și care încearcă să își găsească locul într-o lume complicată și, adesea, lipsită de empatie. În piesă, casa pe care încearcă să o găsească sau în care vrea să intre este mai mult decât un spațiu fizic. Ea devine un simbol al acceptării, al apartenenței și al dorinței de a fi înțeles.
Povestea se desfășoară într-un spațiu atemporal, unde clovnul interacționează cu diverse personaje. Aceste interacțiuni scot la iveală frământările lui interioare și, în același timp, reflectă problemele și ipocriziile societății. Clovnul este mereu în mișcare, în căutarea unui loc unde să se oprească și să fie el însuși, fără mască. El bate la uși, cere să fie lăsat înăuntru, dar de cele mai multe ori este întâmpinat cu suspiciune, ironie sau respingere.
De-a lungul piesei, fiecare ușă simbolizează o etapă din viața clovnului sau o confruntare cu diverse aspecte ale umanității. Uneori, el întâlnește oameni care sunt prea ocupați cu propriile lor probleme pentru a-l observa cu adevărat. Alteori, este judecat doar după aparențe – machiajul și hainele sale excentrice – și respins fără a i se da șansa să explice cine este cu adevărat. Totuși, clovnul continuă să meargă înainte, ghidat de speranța că va găsi, în cele din urmă, un loc unde să fie acceptat.
Un alt element central al piesei este monologul interior al clovnului. Acesta dezvăluie gânduri adânci despre existență, iubire și rolul pe care îl joacă fiecare dintre noi în „circul” vieții. Deși este înconjurat de oameni, clovnul este profund singur. Machiajul său, care ascunde durerea, devine un simbol al măștilor pe care toți le purtăm pentru a ne proteja de judecata celorlalți. El își pune întrebări despre identitate, despre sensul vieții și despre motivele pentru care oamenii nu își deschid inimile mai ușor.
În final, clovnul găsește o casă – nu neapărat una fizică, ci mai degrabă o acceptare a propriei identități și o reconciliere cu ideea că nu toți vor înțelege ce se află dincolo de machiaj. El înțelege că rolul său în viață nu este neapărat să fie acceptat de toți, ci să rămână sincer față de sine. Aceasta este o lecție puternică, care răsună dincolo de contextul piesei, adresându-se direct spectatorului.
Piesa lui Cornel Udrea nu este doar despre un clovn, ci despre noi toți. Este o meditație asupra relațiilor interumane, a empatiei și a modului în care alegem să interacționăm unii cu alții. Ea ne provoacă să ne gândim la propriile noastre „măști” și la felul în care îi tratăm pe cei care sunt diferiți de noi. În esență, „Lăsați-l pe clovn în casă!” este o invitație la deschidere, la compasiune și la recunoașterea umanității din fiecare dintre noi.
Adaptarea radiofonică și regia artistică: Mihai Lungeanu. În distribuție: Florin Piersic, Adriana Trandafir, Valentin Uritescu, Dan Aștilean, Rodica Mandache,
Alexandru Georgescu, Liliana Pană, Mihai Dinvale, Dorel Vișan, Rodica Popescu Bitănescu, Monica Ghiuță, Mircea Albulescu. Asistența tehnică: Bogdan Golovei. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Redactor și coordonator de proiect: Magda Duțu. Înregistrare din anul 2005.