„Mansardă la Paris cu vedere spre moarte” este o poveste care se centrează pe viața unui scriitor care trăiește într-o mansardă în Paris. Această mansardă oferă o vedere spectaculoasă asupra orașului, dar în același timp, este și un loc plin de melancolie și reflecție. Scriitorul, un personaj complex, se confruntă cu propriile sale demoni și frici, iar orașul din jurul său devine atât o sursă de inspirație, cât și un reminder al efemerității vieții.
Pe parcursul povestirii, scriitorul își petrece zilele observând viața care se desfășoară sub el, admirând frumusețea orașului, dar și întrebându-se despre sensul existenței. În fiecare dimineață, când soarele răsare, el se așază la fereastră cu o ceașcă de cafea și contemplă oamenii care trec pe străzi. Acești oameni, cu poveștile lor unice, devin personaje în mintea lui, iar el îi transformă în subiecte ale scrierilor sale.
Mansarda devine un refugiu pentru el, dar și un loc de izolare. Pe măsură ce zilele trec, sentimentul de solitudine se intensifică. Scriitorul începe să se simtă prins între dorința de a crea și teama de a nu fi înțeles. În momentele de inspirație, cuvintele curg ușor pe pagină, dar în momentele de blocaj, el se simte pierdut, ca și cum ar privi spre moarte.
Pe lângă lupta sa interioară, povestea explorează și relațiile pe care le are cu ceilalți. O întâlnire întâmplătoare cu o tânără artistă îi aduce o rază de speranță. Aceasta îi împărtășește pasiunea ei pentru artă și viață, iar el se simte revigorat de energia ei. Însă, pe măsură ce se apropie de ea, temerile lui revin, iar el se teme că iubirea și creativitatea sa ar putea fi distruse de realitatea cruntă a existenței.
Un alt aspect important al povestirii este reflecția asupra morții. Scriitorul, trăind într-un oraș plin de viață, nu poate scăpa de gândurile legate de moarte. Aceasta îl bântuie și îi influențează scrierile. El încearcă să înțeleagă ce înseamnă să trăiești cu adevărat, în ciuda inevitabilității sfârșitului. Această luptă interioară îl face să se simtă și mai izolat, dar, în același timp, îi oferă un motiv să continue să scrie.
În cele din urmă, povestea se încheie cu o notă de ambivalență. Scriitorul reușește să termine o carte, dar nu este sigur dacă aceasta va avea impactul dorit. El se întreabă dacă munca sa va supraviețui după el sau dacă va fi uitată, la fel ca și el. Cu toate acestea, în ciuda incertitudinii, el își dă seama că actul de a crea este ceea ce îi dă sens vieții. Chiar dacă privirea sa de la mansardă este spre moarte, el alege să continue să scrie, să observe și să trăiască, găsind frumusețe în imperfecțiune și efemeritate. Aceasta este o poveste despre lupta creativă, despre căutarea sensului și despre frumusețea care poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate colțuri ale existenței.
Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Mihai Lungeanu. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Irina Petrescu, Mihai Dinvale, Coca Bloos, Tamara Creţulescu, Florin Anton, Zoltan Octavian Butuc, Claudiu Istodor, Adina Andrei, Violeta Berbiuc. Redactor și producător: Magda Duțu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Înregistrare din anul 2006.