„Tartuffe” este o comedie scrisă de dramaturgul francez Molière, care a fost reprezentată pentru prima dată în 1664. Piesa abordează teme precum ipocrizia, falsa religiozitate și manipularea, fiind un critic al societății și al oamenilor care se folosesc de credință pentru a-și ascunde intențiile reale.
Povestea se concentrează pe Orgon, un om de familie care devine obsedat de Tartuffe, un impostor care se prezintă ca un om sfânt. Orgon este atât de impresionat de Tartuffe încât își ignoră familia și prietenii, crezând că Tartuffe este un model de virtute. Deși toți cei din jurul lui sunt sceptici față de Tartuffe și îi avertizează pe Orgon despre adevărata lui natură, acesta refuză să asculte.
Tartuffe reușește să câștige încrederea lui Orgon, iar acesta îi oferă lui Tartuffe nu doar ospitalitate, ci și bunurile sale materiale, inclusiv mâna fiicei sale, Mariane, în căsătorie. Mariane este deja îndrăgostită de altcineva, Valère, dar Orgon nu ține cont de sentimentele ei. Pe parcursul piesei, devine din ce în ce mai evident că Tartuffe nu este ceea ce pretinde a fi; el manipulează și profită de naivitatea lui Orgon.
Pe măsură ce acțiunea progresează, familia lui Orgon, inclusiv soția sa Elmire, încearcă să-l convingă să se debaraseze de Tartuffe. Elmire, care este inteligentă și perspicace, își dă seama că singura modalitate de a-l convinge pe Orgon de adevărata față a lui Tartuffe este să-l prindă pe acesta în flagrant delict. Astfel, ea își propune să-l confrunte pe Tartuffe și să-l facă pe Orgon să-l asculte.
Într-o scenă crucială, Elmire reușește să-l facă pe Tartuffe să-și dezvăluie adevăratele intenții, arătându-i lui Orgon cât de ipocrit este de fapt. Orgon, în cele din urmă, își dă seama de greșelile sale, dar este prea târziu. Tartuffe, având deja control asupra bunurilor lui Orgon, își arată fața adevărată și își dezvăluie planurile de a-i distruge familia și de a-i lua tot ce are.
Conflictul culminant are loc când Tartuffe încearcă să înfăptuiască planurile sale malefice. Totuși, familia lui Orgon nu se lasă descurajată și se unește pentru a-l înfrunta. Intervenția unei autorități, reprezentată de un ofițer de justiție, aduce o întorsătură neașteptată. Tartuffe este dezvăluit ca fiind un escroc și este arestat, iar Orgon își recâștigă bunurile și familia.
În final, piesa subliniază importanța discernământului și a vigilenței în fața ipocriziei. Molière folosește umorul și ironia pentru a critica nu doar personajele din piesă, ci și societatea în ansamblu, punând accent pe pericolele credulității și ale încrederii în aparențe. „Tartuffe” rămâne o lucrare relevantă și astăzi, oferind o reflecție asupra naturii umane și a moralității.
Traducerea: Alexandru Toma. Adaptarea radiofonică: Alexandru Balaci. Regia artistică: Paul Stratilat. În distribuţie: Ion Finteşteanu, Jules Cazaban, Carmen Stănescu, Lili Popovici, Mihai Berechet, Catiţa Ispas, Constantin Brezeanu, Nineta Gusti, Nicolae Neamţu-Ottonel, Constantin Bărbulescu, Alexandru Demetriad. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Lucian Ionescu. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din anul 1956